HistoryMaker

Mi-e dor de Tine!!…

Daca Cerul ar fi mai aproape
As intinde mana sa ating si ultima raza.
Dar pentru ca-i bezna in jur si e frig
Pe Pamantul asta batran credinta mea-ngenuncheaza.

Dac-as putea sa mai cant inc-un vers
As fredona cea mai dulce cantare
Dar pentru ca-s trist si mi-e-asa dor de Cer
Doar vocea inimii mele pluteste deasupra de vale.

Dac-as putea sa ridic fruntea sus
M-as scutura de durere, de lacrimi si atatea triste decoruri…
Dar dincolo de ceea ce simt, de rani sau de vise distruse
De Casa mea, de Cer, ma leaga singurele doruri.

Dac-as putea sa mai fac inc-un pas!…
Dar tremur… ma tem… ma-nfior… si lacrimi obraji-mi brazdeaza.
Cu ranile mele adanci, asa singur, sub dragostea Ta
Isus, inima mea de copil langa crucea Ta se aseaza!

Sunt atati ce ma vad obosit
Si sunt atati ce ridica un deget privind catre mine, si-acuza.
Tu singur ma iubesti, ma ridici si-mi soptesti zi de zi
Ca pana la capat, vei ramane a mea calauza.

Ecouri pastrate in rama…
Asa vor ramane dureri, tristeti, deziluzii – tot ce-i aici.
Tu ma chemi sa traiesc zi de zi in putere.
Stiu… Titanii Tai, Doamne, n-au locul in lumea asta murdara, printre pitici!

Nathanael Curaciuc-Florut
Timisoara, 29 ianuarie 2007

—————————————————————————————————————–

Nemuritorii

[Dedicatie misionarilor de pretutindeni si oricarui crestin care sufera pentru ca-si declara credinta si dragostea in Isus... Suntem NEMURITORI! Ridicati-va si calcati iadul in picioare! Faceti din viata voastra un strigat de victorie! Va binecuvintez in Numele Invingatorului, Isus Hristos!]

Prin bezna grea si rece din noaptea zbuciumata
Mai palpaie facliile crestinilor strajeri…
E dorul lor nestins ce-i poarta catre Casa -
Speranta-n Dumnezeu, izvorul de puteri.

Trudindu-se prin bezna si cucerind Pamantul,
In coate si-n genunchi au alergat spre Cer.
Au tras o brazda lunga s-o vada chiar si orbii
Sa nu se rataceasca in drumul catre El.

Legati si dati la moarte sau foamea infruntand-o
Au fost umbriti de slava pe care o visau…
Martiri cu Ceru-n suflet si dragostea-n privire
Au stralucit ca torte, jertfind tot ce aveau.

Nemuritorii slavei n-au fost iubiti de lume
Si n-au iubit nimic din tot ce ea avea;
Aveau doar pe Hristos ca singura Comoara
Si Casa lor din Cer bogata-i astepta.

Au plans uitati de lume pentr`un Pamant in zdrente
Pentru ratacitorii orbiti de bani si fala…
Eroi si Fii de Rege, dar simplii la privire,
Stiau ca slava lumii e doar o punga goala!

Pasind plini de credinta printre dusmani si moarte
Aprins-au focuri mici in orice colt de lume.
Au ars chiar ei ca torte ale iubirii sfinte
Pe orice om sa poata spre Cer ca sa-l indrume.

Au scris istoria lumii temandu-se de Domnul
Ca eu sa stiu de Cer si sa ma-nchin umil.
Iertau, faceau dreptate, se ingrijeau de altii,
Traiau in modestie, iubeau ca un copil.

Nu, moartea no sa-nvinga, caci sabia nu e rege!
Ei au stiut aceasta si au trait la fel:
Insufletiti de dorul intoarcerii Acasa
Si asteptand odihna ce-o vor gasi in El!

Nathanael Curaciuc-Florut
Resita

—————————————————————————————————————–

Astazi…

Astazi… este toamna
Dar… parca si ieri era tot la fel, din cate mai stiu…
Si… parca fiecare zi rece care se duce
E tot asa, trista ca ziua de ieri…
Oare de cate dimineti imi port gandurile ratacite
Printre atatea vagauni si piscuri
Cautand un rasarit de soare
Care sa ma faca sa tremur
De bucuria ca de astazi,
In sfarsit, voi putea sa fiu eu?…

Azi… sunt o frunza ce cade
Si… oare cu cata durere alunec
in aerul asta-mbacsit, in care si sufletul cauta
un strop de viata?… macar atat:
Un strop. Cat de mic…
Dar… la fel ca un picur de roua
Strivit sub bocancul ignorantei nedrepte
N-am dreptul sa spun ca ma doare…
Oricum sunt o umbra…
Oricum sunt nimic…

Azi… sunt o lacrima trista
Smulsa din inima Vietii
In care-mi doresc cu atata ardoare
sa revin inapoi!…
Si primul meu pas in istorie
E un tribut dat cu sila uitarii
Desi mi-e asa o sete de Viata
Si stiu ca as vrea sa traiesc.
Si strig, si ma zbat, si lupt
Cu pumnii-amandoi…

Azi… sunt un zbucium de pleoape…
Sangele-mi pulseaza intens, dar…
Ciudat: inima-mi bate mai rar.
Sunt un suras interzis
Strivit de buze prea lacome poate…
Prea egoiste in lupta cu propriile tinte…
Prea lase pentru a face dreptate
Si prea perfide pentru a mai putea da-n `napoi…
Asta sunt azi. Pentru multi o povara
Si poate si ultima sansa
Se straduiesc nebunii
Sa mi-o joace pe-un zar.

Toate acestea sunt astazi…
Un muritor intr-o lume murdara
In care nu poti nici macar sa-ti pleci capul
Ca sa cauti odihna
Pe care ti-o doresti mai intens decat un prizonier
Care cerseste un petic de cer.
Sunt obosit, trist si singur.
Sunt doar eu cu mine…
Nevinovat…
Uneori indragostit de ziua de maine…
Mereu mai trist pentru ziua de ieri…

Azi… incerc sa ma regasesc printre soapte.
Incerc sa regasesc drumul `napoi
prin labirintul meu interior.
Nimeni nu voteaza cu mine, dar eu…
Am s-o fac pan` la capat!
M-am saturat sa raman prizonier!
Am sa ma nasc inc-o data
Si am sa-mi duc propria lupta mereu.
Voi darama orice zid,
Voi rupe si ultimul lacat!!
Voi lupta pan` la capat
Si-am sa-mi devin in final… propriul trofeu!!

Nathanael Curaciuc-Florut
Timisoara, 29 august 2006

—————————————————————————————————————–