Where the streets have no name…

Ascult cantecul asta atat de inspirat la celor de la U2 si simt efectiv ca fiecare cuvant din acest cantec are puterea de a aprinde vise noi, sau de a le reinvia pe cele vechi… Ma gandesc din nou la visul meu legat de Africa – “locul unde strazile nu au nume”… Foarte poetic spus! God bless you, Bono! Ma gandesc la omul asta si la istoria trupei U2. Un om venit de nicaieri, si el copil candva, cu mintea si inima pline de vise mari… Probabil si lui s-au straduit atatia sa-i spuna ca visele pe care le tine in brate sunt prea mari pentru abilitatile lui de copil… Si odata cu trecerea anilor, odata cu succesul fenomenal de zeci de ani al trupei U2, omul asta putea sa se hraneasca cu succesul de scena, cu relatiile pe care le are si cu faima care i-a deschis usile in orice cancelarie a lumii. Dar totusi, nu… Omul asta avea intiparit adanc in ADN-ul lui un vis mai mare de atat… Visul de a ajuta cumva Africa sa se ridice din saracie, din coruptie, din mizeria morala si sociala, din dictaturi, din boli si din negura… Omul asta si-a purtat visul peste ani, fara sa se teama ca cineva l-ar putea calca in picioare, ca cineva l-ar putea lua in maini si l-ar frange… fara sa se teama ca daca-si ridica glasul prea mult se va gasi cineva destul de nebun incat sa-i inchida gura… Omul asta a inteles ca orice abilitate, de la cea muzicala pana la cea de a vorbi in public, vin de la Dumnezeu si ca trebuie sa se concentreze in asa masura in visul lui, incat sa faca din succesul trupei U2 un instrument prin care sa deschida ochii intregii lumi catre ceea ce se intampla in Africa. Nu l-am vazut pe Bono trambitandu-si credinta prea mult. Dar l-am vazut luand atitudine. Nu l-am vazut bravand cu orientarea lui religioasa sau cu altceva, dar l-am vazut strigand Aleluia! pe stadioane cu milioane de fani, l-am vazut avand curajul sa-si asume rolul de leader si sa adune muzicieni, presedinti, sefi de guverne si alte personalitati in turneele lui, doar pentru a promova cauza Africii. Omul asta ma face pe mine sa pun capul jos si sa imi cer iertare lui Dumnezeu pentru faptul ca eu, la nivelul meu, nu fac atatea cate as putea face. Uneori visez la mult mai mult, si uit sa folosesc ceea ce am acum. Ascultand cantecul asta, ma gandesc din nou la milioanele de Africani care mor zilele astea striviti sub bocancul ultimului dictator marxist din Africa, Muammar Gadhafi, care masacreaza acum poporul libian cu disperarea ultimelor momente in care mai spera ca poate tine puterea in maini, dupa 42 de ani de dictatura. Ma gandesc la milioanele de oameni care mor de foame, din lipsa de apa, din lipsa de medicamente sau de asistenta medicala, ma gandesc la milioanele de mame care isi tin copilasii in brate stiind ca vor muri si ca salvarea nu va veni de nicaieri… Ma gandesc la miile de triburi fara Dumnezeu, in care vrajitoria e mai puternica decat orice lege, decat orice cunostinte tehnologice, decat orice nivel de educatie, decat orice… Ma gandesc la copiii care nu au acces la educatie, la milioanele (nu e deloc o exagerare) bolnave de SIDA, pentru care speranta  la viata e doar un banc sinistru… Ma gandesc la misionarii care merg acolo cu inima indurerata dar plina de dragoste, lasandu-si familiile in urma si riscand, in unele cazuri, sa nu se mai intoarca niciodata in viata… Ma gandesc si am lacrimi in suflet… Am primit chemarea de a Il urma pe Isus acolo, dar inca ma vad asa de departe… Bono zicea de faptul ca exista un vis american, unul european, unul asiatic, dar intre toate astea, exista si visul african… Nu stiu daca eu ma identific cu acel vis. Dar stiu cu siguranta ca ma identific cu visul lui Dumnezeu de a ajuta Africa sa deschida ochii si de a o binecuvanta! Asta stiu sigur! Din Delta Dunarii pana pe pe Nil, din Himalaya pana pe Kilimanjaro, Dumnezeu are podurile Lui si modurile Lui de a scrie istoria! De la Martin Luther King pana la Nelson Mandela in Africa, Dumnezeu are oameni care ridica natiuni! Uneori presedinti, alteori oameni simpli. Dar intotdeauna oameni cu pasiune, in care El pune influenta pentru a misca ceva in domeniul economic, medical, social sau spiritual. Nu stiu care sunt visele voastre, si nu stiu cat credeti in visul Domnului pentru lume, care include si Africa! Dar eu personal ma identific cu acest vis, si voi lupta pentru El! Ma voi pregati, voi actiona si asa cum spune Biblia, El imi va pune cuvinte potrivite atunci cand va trebui sa spun ce este de spus, prin scris si nu numai si va deschide drumuri si usi inaintea mea, indiferent ca acestea trebuie sa fie in locuri in care se iau deciziile de catre conducatorii de state influente, sau in Africa, pe acele strazi murdare si fara nume… Indiferent unde voi merge, stiu ca Dumnezeu va fi cu mine! Stiu ca din El s-a nascut acest vis si sunt aici, gata sa pasesc in el!

Nathanael [HistoryMaker]
Timisoara, 20 martie 2011