Rugaciune

Azi… n-am aripi! Azi, duhul mi-e trist, visele incatusate in fiecare din multele lacrimi de dor, zborul parca mi-e frant… Am zeci, poate sute de intrebari si n-am raspunsuri, cu toate ca le vreau. N-am putere. N-am nici o putere sa lupt.
N-am nici puterea sa ma ridic si sa strig dupa ajutorul Tau, Yahweh! Nu stiu daca ochii mei slabi vad cu adevarat ceea ce pare a fi linia de orizont, sau e doar o inchipuire in mintea mea bantuita de dorul de-a Te reintalni mai real ca niciodata, si de a Te tine aici, pana vei rosti un cuvant care sa deschida drumuri noi inaintea mea, pe care sa pasesc avand siguranta ca Tu ai pasit deja pe acolo, pregatindu-mi calea. N-am putere sa fac pasi in visul pe care l-am construit impreuna cu Tine.
Mi-e teama. Mi-e teama ca particica asta din paradis se va destrama ca un castel din carti de joc, din nebagarea mea de seama. Nu vreau sa calc in picioare nici una din frumusetile cu care esti deja pregatit sa-mi presari drumul. Mi-e doar teama. Nu am uitat sa visez! Doar ca nu stiu ce duh confuz s-a strecurat pana aici si mi-a suflat in ochi pentru o clipa praful sclipicios al lumii contemporane. Cred ca asta mi-a furat din siguranta pe care o aveam cand Te vedeam doar pe Tine!
Nu pot sa dau glas fiecarui gand care te cauta cu disperare, dar… pentru ca tot ce stiu despre tine din drumul pe care l-am parcurs impreuna pana aici e faptul ca Tu esti real, stau aici si astept sa-mi reinnoiesti viziunea. Astept sa-ti intinzi aripile, sa ma ridici cu forta ta de neegalat pana in locul in care nu se mai aud nici voci omenesti, nici reclame stridente, nici macar soaptele cuiva drag. Vreau sa Te aud doar pe Tine, vreau sa imi limpezesti ochii ca sa pot fii constient de tot arsenalul pe care il desfasori in jurul meu in fiecare zi, sa ma asiguri din nou ca Tu n-ai pierdut si nici nu vei pierde controlul, sa ma asiguri ca esti mai mare decat orice vis, mai puternic decat orice teama si mai inalt decat orice provocare posibila! Vorbeste-mi! Spune-mi orice. Reaminteste-mi ca fac parte din visul Tau si ca acolo sunt cu adevarat in siguranta! Asta-i tot ce vreau!

Nathanael נתנאל [HistoryMaker]

18 decembrie 2010

PS: Asta nu este starea mea de astazi. Azi doar am scris rugaciunea asta aici. Si am scris-o pentru ca uneori e prea reala pentru mine, uneori va regasiti si voi in ea.
E ca un strigat catre Dumnezeu, pentru ca stiu ca pot atinge un nivel si mai profund al cunoasterii si prezentei Lui. Odata ce ai experimentat lucruri mari, momentele in care ele nu se mai intampla la nivelul la care te astepti, te fac sa ti le doresti din nou.
Si in fond, asta e bine. Automultumirea, din punctul meu de vedere, e unul din pacatele noastre capitale.