Un martie cu renuntari [Vladimir Pustan]

Un martie cu renuntari

Citisem undeva că într-un orăşel din America, un grup de tineri dintr-o biserică au făcut o glumă proastă de 1 aprilie. S-au îmbrăcat în negru şi-au pus cagule pe cap şi cu nişte pistoale de plastic în mâini au năvălit în biserică în timpul programului, spunând că sunt o grupare islamică şi cine nu se leapădă de Hristos va fi împuşcat imediat. Gluma lor atât de proastă a transformat turma de oi în una de iepuri, iar viteza cu care s-au lepădat i-a pus pe gânduri pe amatorii de hip-hop cu cagule. Probabil că de aceea sunt interzise glumele în adunările sfinţilor…
Lăsând gluma la o parte, mă apucă râsul când mă gândesc cu câtă însufleţire cântăm „Renunţ la lume, dar nu la Isus” şi nu suntem în stare să renunţăm la leuţul din buzunar să-l punem în colectă, la unul din cele patru costume şi să-l dăm la un nenorocit, la un meci de fotbal să mergem la repetiţia de cor şi la alte glorioase şi meschine lucruri. Ce să mai vorbim de viaţă?
Hristos l-a trimis la plimbare pe tânărul bogat deşi noi l-am fi botezat imediat şi l-am fi băgat în comitetul bisericii, iar în judeţul Bihor ar fi candidat la un post de parlamentar sau consilier.
Iar Hristos l-a trimis spre iad pentru că n-a fost gata să lase tot deşi postea două zile pe săptămână, era nelipsit de la Templu, dădea zeciuială din toate, era moral, dar când a fost chemat să vândă tot şi să dea la săraci, iar el să umble în şlapi şi cu crucea în spate după Isus, n-a vrut. El numai cânta, la fel ca noi, despre renunţare.
Poate că totul e din cauza faptului că suntem români şi de aceea Cioran a scris în „Schimbarea la faţă a României” că în ţara noastră, în toată istoria, nici un intelectual n-a murit pentru o idee. Înseamnă că suntem o biserică de intelectuali, plini de fiţe, iar Constantin Brâncoveanu are meritul de a nu fi fost intelectual, ci domn, iar Hristos e Domnul domnilor.
Cu ochii bulbucaţi de somn în biserică, îndopându-ne copios cu predici, după ce-am tras în predicatori ca în poligon, cântăm cu mâinile ocupate de cele două telefoane mobile din buzunar „Renunţ la lume dar nu la Isus”. Asta se vede pe câmpurile de misiune, în gări şi parcuri. Pentru început, ieşiţi din biserici afară că a venit primăvara şi rugaţi-vă că dacă Duhul Sfânt nu poate, atunci măcar astenia primăvăratică să vă facă să faceţi un bine, renunţând pentru început la nişte nimicuri până veţi ajunge să renunţaţi la tot de dragul lui Hristos. Mai ales că ne lăudăm că nu suntem ai noştri. Mă mir…
V l a d i m i r _ P u s t a n