Un martie cu renuntari

Citisem undeva că într-un orăşel din America, un grup de tineri dintr-o biserică au făcut o glumă proastă de 1 aprilie. S-au îmbrăcat în negru şi-au pus cagule pe cap şi cu nişte pistoale de plastic în mâini au năvălit în biserică în timpul programului, spunând că sunt o grupare islamică şi cine nu se leapădă de Hristos va fi împuşcat imediat. Gluma lor atât de proastă a transformat turma de oi în una de iepuri, iar viteza cu care s-au lepădat i-a pus pe gânduri pe amatorii de hip-hop cu cagule. Probabil că de aceea sunt interzise glumele în adunările sfinţilor…
Lăsând gluma la o parte, mă apucă râsul când mă gândesc cu câtă însufleţire cântăm „Renunţ la lume, dar nu la Isus” şi nu suntem în stare să renunţăm la leuţul din buzunar să-l punem în colectă, la unul din cele patru costume şi să-l dăm la un nenorocit, la un meci de fotbal să mergem la repetiţia de cor şi la alte glorioase şi meschine lucruri. Ce să mai vorbim de viaţă?
Hristos l-a trimis la plimbare pe tânărul bogat deşi noi l-am fi botezat imediat şi l-am fi băgat în comitetul bisericii, iar în judeţul Bihor ar fi candidat la un post de parlamentar sau consilier.
Iar Hristos l-a trimis spre iad pentru că n-a fost gata să lase tot deşi postea două zile pe săptămână, era nelipsit de la Templu, dădea zeciuială din toate, era moral, dar când a fost chemat să vândă tot şi să dea la săraci, iar el să umble în şlapi şi cu crucea în spate după Isus, n-a vrut. El numai cânta, la fel ca noi, despre renunţare.
Poate că totul e din cauza faptului că suntem români şi de aceea Cioran a scris în „Schimbarea la faţă a României” că în ţara noastră, în toată istoria, nici un intelectual n-a murit pentru o idee. Înseamnă că suntem o biserică de intelectuali, plini de fiţe, iar Constantin Brâncoveanu are meritul de a nu fi fost intelectual, ci domn, iar Hristos e Domnul domnilor.
Cu ochii bulbucaţi de somn în biserică, îndopându-ne copios cu predici, după ce-am tras în predicatori ca în poligon, cântăm cu mâinile ocupate de cele două telefoane mobile din buzunar „Renunţ la lume dar nu la Isus”. Asta se vede pe câmpurile de misiune, în gări şi parcuri. Pentru început, ieşiţi din biserici afară că a venit primăvara şi rugaţi-vă că dacă Duhul Sfânt nu poate, atunci măcar astenia primăvăratică să vă facă să faceţi un bine, renunţând pentru început la nişte nimicuri până veţi ajunge să renunţaţi la tot de dragul lui Hristos. Mai ales că ne lăudăm că nu suntem ai noştri. Mă mir…
V l a d i m i r _ P u s t a n

<< Se auzi un pocnet scurt si infundat: glontul iesi la repezeala si-si facu loc catre inima lui. Pret de cateva secunde, toata durerea se concentra in cativa stropi de tacere. Vladimir il privi pe tanar in ochi, trase adanc aer in piept si se prabusi pe asfaltul fierbinte… Aparent, se consumase o drama. Aparent. Dar Vladimir ajunsese in sfarsit Acasa, in locul la care vizase si pe care-l indragise atat de mult, in locul de dragul caruia isi riscase viata pe strazile intunecate, incercand sa aduca speranta celor care nu mai vedeau nici un sens in viata lor mizerabila. Vladimir era gata sa plateasca acest pret. Stia ca nu e stapan pe viata lui, si mai stia ca desi avea de infruntat riscuri insemnate, moartea nu ar fi insemnat nicidecum un capat de drum. Isi pusese toata pasiunea in acele ore in care gandurile lui erau conectate doar acolo la oamenii pe care-i ajuta si la Dumnezeul atotputernic; isi luase din orele de somn sau de citit pentru a se dedica acestor oameni pe care nimeni nu-i baga in seama; zambetul lui incurajator sau lacrimile lui de compasiune au reaprins speranta in inimile atator fii disperati ai strazii… Si acum… acum parea ca totul se sfarsise si ca munca lui istovitoare nu avea nici un sens, deoarece nu se vedea alta finalitate mai zdrobitoare decat un glont primit pentru devotamentul, dragostea lui imensa si credinta lui in Dumnezeu Cel care schimba vieti. Dar nu… Vladimir nu era infrant… Acum lacrimile lui aveau sa inceteze pentru totdeauna, si pe chipul lui, de multe ori trist pentru durerea oamenilor pe care-i iubea, avea sa se astearna un suras de bucurie.

Vladimir si-a facut lucrarea neinteles de cei mai multi crestini contemporani… Dar L-a urmat pe Isus in simplitate, chiar si atunci cand furtunile se dezlantuiau in jurul lui sau cand era prins in situatii dificile… Isi punea capul in palme si rostea cateva cuvinte in cautarea voii lui Dumnezeu, apoi actiona, fiind constient ca fiecare pas facut in credinta era un pas catre victorie. Acum Vladimir era cu adevarat victorios! Si aceasta victorie stralucea ca o adevarata ironie la adresa tanarului care apasese pe tragaciul armei, crezand ca-l va opri din misiunea ce i-a fost incredintata. Vladimir si-a lasat adanc amprenta in inimile atator oameni… Dragostea lui a schimbat atitudini, a innoit vieti, a eliberat captivi, a trasat un drum pe care altii sa poata pasi… Acum parasea Pamantul in aceeasi simplitate, dar incununat cu maretie, in timp ce ultimele raze de la apus se asterneau peste locul in care se odihnea acest sfant al junglei de asfalt… Lucrarea lui Il onorase pe Hristos, iar acum, copilul Lui se putea odihni Acasa… >>

Natanael [HistoryMaker] – Dincolo de ziduri…

[va urma]

ATENTIE: Acest fragment este parte a unui material mai complex. Am rugamintea ca cei care cititi aceste randuri sa respectati dreptul de proprietate intelectuala si sa nu copiati sub nici o forma pasajul de mai sus. Pentru mai multe informatii legate de “Dincolo de ziduri…”, cereti detalii! Multumesc!

Doamne, in momentul asta de liniste si de har, am asa multe sa-Ti spun. Poate ca suna sec, dar ceea ce simt sa iti spun e in parte dorinta, in parte promisiune… De azi, promit sa deschid ochii mai mult, promit sa visez vise mari si sa nu ma limitez la a tine un vis incatusat, ci sa las inima, sufletul, mintea, sa le las sa zboare departe, acolo unde visele incep sa prinda contur. Asta-mi doresc: sa zboare pana acolo la tronul Tau, Doamne, in diminetile in care iti chemi armata la instructia de razboi, cand ii iei pe copii in brate si le soptesti ca alaturi de Tine temerile nu-si au rostul, pentru ca prin Tine biruinta e deja o certitudine. Acolo vreau sa ajunga inima mea! Sa-ti pot vedea chipul drag, surasul cald si sa simt pentru ce bate inima Ta, Tatal meu. Sa imi amintesti ca nimeni nu invinge decat atunci cand isi pleaca genunchii, sa imi amintesti ca atunci cand sangerez sau port lacrimi in ochi sau in suflet, nu sunt invins! Nu sunt invins daca nu renunt la vise – acele vise care intotdeauna m-au purtat catre Casa, catre inima Ta, catre primele randuri in batalie!
Nu, nu sunt invins, dar de atatea ori cand se asterne bezna in jur si nu mai vad care-i directia de urmat, plec capul in palme si ma uit la rani, la lovituri si la bolovanii pe care-am ingenuncheat fara sa stiu si ma vad infrant. Intind mana dupa ceva palpabil si tot ce ating e doar pamant, pulbere seaca. De cand eram copil aud ca doar asta e realitatea. Nu am vrut si nu am putut sa cred ca asta e tot ce ramane dupa batalii in care ridic steagul Tau ca multimea sa vada pe unde e drumul. In atatea momente episodul asta e atat de amar! Atunci am nevoie ca Tu sa fii acolo cand intind mana. Sa ma apuci cu putere, sa ma ridici si sa spui un cuvant ca furtunile toate sa taca!
Pe Tine te doresc si in momentele de bezna si razboi, la fel ca si pe timp de pace! Am nevoie sa ma inveti sa tin sabia in mana, sa indraznesc sa pasesc in urma Ta ca un invingator, chiar si atunci cand totul pare atat de confuz. Am nevoie sa-mi reamintesti ca poti sa ma scoti cu bine din toate. Aminteste-mi, Doamne, ca destinul meu e in mijlocul bataliei, nu departe de locul in care se calesc vitejii! Apoi aminteste-mi ca dincolo de orice obstacol, dincolo de orice negura, dincolo de orice vis frant, dincolo de orice provocare de a Te urma cu credinta in victorie, ai pregatit pentru mine victorii fara egal!
Stiu… inca n-a venit timpul sa zbor catre Casa, m-ai chemat sa Te urmez acolo unde ai de spulberat bastioane, unde ai de deschis drumuri, unde ai de ridicat oameni, unde ai de vindecat bolnavi, unde ai de eliberat prizonieri de razboi! Stii, Doamne, sunt atat de nevrednic! Ce-ai vazut in mine de mi-ai incredintat chemarea de a Te urma? M-ai invatat sa privesc mereu catre Cer, pentru ca de acolo vine scaparea de fiecare data cand sunt stramtorat de obstacole. Si m-ai invatat ca aripile tale puternice sunt capabile sa ma sustina indiferent de cat de mari sunt inaltimile sau de cat de mari sunt visele spre care zburam. Aminteste-mi si acum ca putem cuceri Pamantul impreuna, da-mi puterea sa invat sa ma incred in Tine atunci cand imi spui sa-mi intind aripile sa zbor, si da-mi siguranta ca ai ochii asupra mea in fiecare moment.
Aminteste-mi ca nu-s inaltimi de neatins! Aminteste-mi ca ma pot inalta deasupra de probleme, de riscuri aparente, de incercarile de-a trai o viata banala. Aminteste-mi ca m-ai chemat la lucruri marete, m-ai chemat sa zbor si sa traiesc pe inaltimile Tale, acolo unde confuzia dispare, acolo unde Tu esti puterea care ma sustine. Tu esti vantul din aripile mele! Isus, te vad si azi ca pe-un Erou, si in fiecare zi te vad tot mai viteaz! Imi aduc aminte ca mi-ai spus ca intr-o zi, vom pasi impreuna spre Cer, Casa noastra, si portile se vor deschide. Daca n-ai fi fost Tu sa ma iubesti si sa-mi arati o Cale, n-as umbla azi in urma Ta si nu m-ar cuprinde dorul de Ceruri!
Abia astept ziua in care sfintii de dincolo de marea poarta a Cerului vor pune coroanele jos in cinstea intoarcerii Tale! Visez sa pasesc in urma Ta impreuna cu acei care-au cucerit Pamantul pentru onoarea Ta! Si cand Te vei aseza pe tron, sa-mi pun jos armele la picioarele Tale! M-ai chemat sa Te urmez si m-ai chemat sa inving! Iar Cerul e finalul victoriei Tale! Ma bucur sa Te urmez! In Tine, dorurile mele gasesc implinirea, ranile mele gasesc vindecarea si viata mea intreaga are sens! Mi-ai promis ca peste vremuri vei fi cu mine. Acum pun din nou fruntea in palme si realizez cat de mult ma iubesti! Promit, Doamne, sa traiesc iubindu-Te pe Tine!
Nu-mi lua promisiunea ca pe o ingamfare, stiu ca n-am cu ce sa te impresionez. Dar invata-mi inima sa Te iubeasca in simplitate, invata-mi ochii sa Te cheme fara cuvinte in noptile reci, caci esti singura mea Lumina! Invata-ma sa ma ridic atunci cand cad doborat de alegeri prostesti si da-mi o directie clara atunci cand pierd drumul! Da-mi, Doamne, dragostea Ta pentru oameni si abilitatea de a te urma cu curaj, pentru ca cei orbi sa poata vedea bine drumul! Invata-ma, Doamne, sa respir Cerul in fiecare zi, sa binecuvintez, sa dezleg lanturi si sa eliberez captivi! Invata-ma sa alin inimi frante si tot ce vreau e ca TU SA STRALUCESTI IN OCHII MEI! Vreau sa vad gloria Ta stralucind peste Pamant! Mi-ai promis ca ma vei invata, ma vei proteja, ma vei calauzi, ma vei implini, ma vei iubi intotdeauna! Promit, Doamne, ca voi arata lumii ca iubirea Ta, atat de pura si calda, are un sens!

Natanael [HistoryMaker]
Resita, 13.noiembrie.2008

Aparent, frazele mele n-au logica… Aparent, suspinele mele nestiute de nimeni sunt doar vibratii ale unei lumi interioare prea nedumerita de haosul din jur sau poate prea inocenta pentru a se exprima altfel decat sufletul unui copil… Aparent, actiunile mele sunt lipsite de esenta si obiectivele mele prea dure pentru o cultura in care totul e atat de solubil… Aparent, caut carari neumblate doar de dragul de-a face ceva diferit… Aparent, poate sunt nestatornic. Aparent, poate-am pierdut in atatea randuri pe tabla de sah a lumii… Aparent, am ratat sanse, am facut greseli mari, am cautat un sens acolo unde altii se multumesc cu raspunsuri ieftine… Aparent, dincolo de ochii mei tristi se ascunde neaparat nefericire… Aparent, victoriile mele sunt doar euforii de moment, nerelevante pentru a fi consemnate in topuri, jurnale sau carti de istorie si tot aparent, rugaciunile mele sunt poezii ieftine… Aparent, dorurile mele nu`s deloc demne de a aprinde o lupta. Aparent, am fost atat de invins de propriile pacate in atatea randuri, ca n-am dreptul sa cred ca in mainile mele de lut proaspat poate flutura drapelul victorios al lui Dumnezeu. Aparent… probabil nu exista o alta lume reala, mai buna, mai pura… Aparent doar, cred in himere, intr-un Cer pe care-l numesc AL MEU si tot aparent, mi-am facut un erou care a fost atat de infrant incat si-a implinit destinul pe o cruce patata cu sange… Aparent… Diminetile in care ma trezesc ca visez sa nu mai fie durere, n-ar trebui sa existe… Aparent, Dumnezeu mi-a redat vederea la intamplare, nu putem vorbi de minuni intr-un sistem atat de pragmatic incat face din materie o dogma… Aparent… aparent, cand o sa-nchid ochii pentru ultima data aici… se va inchide un capitol irelevant de istorie… Aparent… nu am nici o sansa. Aparent!

Doar aparent! Pentru ca pot sa vorbesc de triumf prin tragedie, pot vorbi de bucurie intr-un suflet careia o cultura postmoderna morbita nu-i da dreptul sa se exprime, pot vorbi de victorii atunci cand imi pun genunchii jos in mijlocul unei infrangeri… pot vorbi de pace, de iertare, de speranta, pot vorbi de vise marete, pot vorbi de o multime de lucruri pe care altii le poarta in biblioteca mentala atat de prafuita, plina de visele de cand erau copii… Da, pot vorbi despre viata traita cu scop si cu pasiune… si pot vorbi despre milioane de lucruri datorita unui Erou care intr-o zi saturata de racnete stupide si de ura, si-a intins mainile pe o cruce fara sa opuna rezistenta, a inchis ochii si a strigat… “Tata, iarta-i!”
Vorbea de mine… Acolo incepe istoria mea! Stiu ca unii care-o sa cititi jurnalul asta o sa-mi spuneti ca-ntotdeauna ca-s dur… Stiti ce? NU-MI PASA! Visez cu atata sete ca intr-o dimineata sa pasesc dincolo, in lumea aia pe care Isus, Eroul meu, mi-a promis ca o va-mparti cu mine! Unii din voi, o sa va aduceti aminte ca odata ati citit aici o parte din sufletul meu si nu mi-ati dat dreptate. Trist, dar o parte din voi care va credeti crestini, nu o sa vedeti niciodata Cerul! Ai putea sa-mi vorbesti de mii de aparente sau de lucruri banale, care te-ncanta si te fac sa lupti cu pasiune pentru ceva… Singurul lucru de care imi pasa e daca lupti sau nu pentru Isus! Nu crestinism diluat, nu crestinism comercial sau public relations, nu dogme moarte, nu bratari cu WWJD? si in fond sa fii la fel de lumesc ca multimea de pagani… Vorbesc despre puterea promisa de Isus pentru cei care vor crede… Da… pentru multi e doar o idee devenita istorica…
Dar eu cred cu tarie ca istoria se scrie si azi! Si eu sau oricine putem fi un Petru care sa spunem cu credinta: “Nu am aur sau argint, dar in Numele lui Isus fii vindecat!” Asta insemna sa scri istorie! Asta insemna sa pasesti in urma lui Isus si sa te bucuri de victoriile Lui! Nu-mi doresc nimic mai mult decat sa fiu un deschizator de drumuri pentru El! Si nu vreau sa-mi ratez sansa de a lucra cu Isus in orice colt al lumii asteia intunecate, indiferent cat de tulburat sau primejdios ar fi. Mai bine sa fii gata sa traiesti cu riscul de a-ti pierde viata slujindu-L pe El, decat sa traiesti fara nici un risc real!
Eu vorbesc aici de certitudini. Cand Il urmez pe Isus cu tot ce sunt, indiferent daca traiesc sau mor, eu sunt printre invingatori! De asta-L urmez pe Isus: pentru ca de la Golgota incoace, victoriile au devenit posibile! Si pentru mine, insasi viata cu El, aici sau Acasa, e cea mai mare certitudine pe care am trait-o, o traiesc sau o voi trai vreodata! Isus, mi-e asa dor sa traiesc cu Tine la cote si mai inalte! Nu stiu ce crede lumea despre asta, dar stiu ca alaturi de Tine, sunt invingator! Multumesc pentru toate victoriile pe care le castigi in fiecare zi pentru mine! Multumesc!

Natanael [HistoryMaker]

Nationala EMO… RIDICA-TE!

Nu, asta nu-i un mesaj adresat disperatilor care au pierdut un pariu la Euro 2008 si nici macar fotbalistilor sau suporterilor care apeleaza la gesturi isterice odata cu ratarea unui penalty. De fapt, nici nu are legatura cu fotbalul! Are legatura cu tine! Da, ai citit bine, cu tine care poate te numesti crestin si faci din asta un brand care sa dea bine… E destul de cool sa porti brand-ul asta, mai ales in societatea noastra timisoreana… Dar, din pacate… brand-urile nu vorbesc despre cine esti sau ce valori ai… sau cel putin, nu in asa mare masura incat sa nu mai trebuiasca sa treci toate testele pe care ti le pune viata ca sa-ti testeze puterea de rezistenta in fata unui atac… Brand-urile nu vorbesc despre victorii! Never!

Ma uit la unii din voi, care va spuneti crestini si aveti impresia ca “faceti o diferenta”… Dar cand ma uit la viata voastra… e total lipsita de putere. Daca ma uit la drumul vostru… nu ramane nimic in urma ce ar merita sa fie consemnat in cartea de istorie a lui Dumnezeu… Va traiti viata in disperare si teama si Dumnezeu e mai mult ca sigur absent din ecuatiile complicate ale vietii si relatiilor voastre. Cand aveti de luat decizii, le luati bazati pe sentimente de moment, nu pe voia Domnului. Cand iubiti, o faceti intr-un mod egoist… dragostea voastra de doi bani nu imi spune mare lucru, decat ca va multumiti cu chestii ieftine. Cand aveti o problema, ajungeti la disperare si intrati in panica… in fiecare problema vedeti un capat de drum. Ce sa mai vorbesc de a-i ridica pe altii si a le arata drumul cand voi insiva nu aveti prea multa speranta?

Hei, ce scriu eu aici nu e un vot de blam la adresa voastra si nici o privire ironica intr-o lume de care ma dezic… E pur si simplu o observatie atenta a modului in care unii dintre voi va traiti viata “crestina”. Hai sa fim seriosi cateva momente: UNDE E PUTEREA? UNDE E AUTORITATEA? Isus spunea un lucru care a fost consemnat in istorie. E un lucru care are valoare: ca si crestin, ai TOATA autoritatea lui Dumnezeu in mainile tale! Ai autoritate peste ganduri, peste fapte, peste strategii umane, peste probleme, peste boli si peste demoni! Unde sunt toate lucrurile mari cu care Isus ne-a inzestrat pentru a schimba lumea? Unde sunt? Unde e Dumnezeul de care vorbiti? Sau… o intrebare mai buna… unde sunteti voi, in raport cu El? Dumnezeu se misca pe Pamant si o face cu o forta impresionanta. Fiecare batalie in care Dumnezeu e implicat e castigata inainte de a incepe! Dar voi, cei care va vedeti infranti la fiecare pas si va doriti o viata de victorie…. voi unde sunteti? Nu va inselati crezand ca lupta voastra e si lupta Lui! Acolo unde paseste Dumnezeu, lucrurile se schimba! Va spun asta din propria mea experienta. Cum sti ca a trecut plugul pe un camp agricol? Vezi in urma lui brazda pe care o lasa. Asa e si Dumnezeu! Acolo pe unde trece, lumea e transformata! Daca Dumnezeu se atinge de problema ta sau de viata ta sau de visele tale… lumea ta se transforma!! E inevitabil! El nu e departe… El e acolo unde are de lucru… problema la unii din voi e ca visele voastre va poarta pe alte taramuri… unde Dumnezeu nu are de lucru! Poate par dur, dar… nu imi pasa! Am primit aceeasi chemare ca Ioan Botezatorul: sa fiu strigatul lui Iehova cel puternic intr-o lume surda si fara putere… sa pregatesc calea Celui ce vine! Sa pregatesc calea Lui catre inima ta, care citesti aceste randuri… si sa te fac constient ca, oricat ti-ai dori mai mult din Dumnezeu, nu vei avea niciodata daca nu realizezi un lucru simplu… Dumnezeu te vrea pe TINE, IN TOTALITATE! Pentru ca transformandu-te pe tine va transforma lumea ta!

Ma doare ca fiecare din noi ne uitam la cel din jur si il vedem ca si noi si concluzia pe care o tragem e ca… nu prea mai exista speranta. Nu? Chiar daca nu exprimi asta, asta crezi. Ai o problema si ai vrea ca cineva sa se roage pt tine. Si nu gasesti un om cu autoritate asupra problemei tale. Ai vrea sa vorbesti cu cineva despre ce e in inima ta, dar nu gasesti acea persoana de incredere care sa nu-ti tradeze inima si lacrimile din suflet. Si atunci te retragi in coltul tau pe care nu-l stie nimeni, iti pui fata in palme si iti vine sa fugi la capatul lumii… Poate acolo nu vor fi atatea probleme, atatea dezamagiri, atatea lacrimi… Te simti oarecum bine acolo pentru ca “asta e teritoriul tau”. Dar ceea ce nu ai cum sa vezi tu din coltul tau obscur e ca deasupra intunericului tau si viselor tale limitate straluceste gloria lui Dumnezeu! Da, o spun cu putere… e acolo, doar sa intinzi mana si sa-L atingi! Dar asta inseamna sa te dezici de atitudinea ta si sa te deschizi ca El sa poata avea acces. Nu, nu e un lucru usor, dar indrazneste sa fii vulnerabil! Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu facand lucruri mari? Renunta la controlul pe care il ai! Recunoaste ca strategiile tale cele mai bune nu au nici o finalitate fericita! Si fii gata pentru orice provocare ti-o va pune Dumnezeu inainte!

Oricine ai fii, chiar si un pretins EMO, asculta mesajul meu! EXISTA SPERANTA! CU DUMNEZEU INTOTDEAUNA EXISTA SPERANTA! Iesiti din colturile voastre intunecate, dintre zidurile in care nu lasati pe nimeni sa patrunda, treceti peste toate barierele care aparent, va protejeaza intimitatea, dar care, de fapt, va despart de bucuria de a-L intalni pe Dumnezeu si… in cuvinte simple, recunoaste-ti esecul de a trai o viata victorioasa! Apoi, asteapta-te sa dai nas in nas cu Dumnezeu! E o provocare fara egal, dar te invit sa mergi dincolo de tot ce ai experimentat pana acum cu Dumnezeu! Nu mai fiti o gasca de plangaciosi care se vaita ca lumea merge in directia gresita! Tineri dragi, ridicati-va in puterea lui Dumnezeu si lasati-va transformati! Prin VOI, Dumnezeu ar putea transforma lumea! Daca n-ati mai sta in colturile voastre, ci fiecare ar face un pas in fata, s-ar produce lucruri spectaculoase! Dumnezeu isi construieste armata cu oameni ca voi! Pentru El, nu exista oameni ratati, nu exista probleme imposibile, nu exista vise prea mari pentru a putea fi realizate! Pentru El, oricine ai fii, ai mare valoare! Va invit sa fim impreuna motivul bucuriei Lui! Dar mai intai, hai sa facem din El motivul bucuriei noastre!

Am pentru voi un cuvant profetic din Isaia 28: “In ziua aceea, Domnul armatelor va fi o cununa stralucitoare si o podoaba mareata pentru ramasita poporului, sau: un duh de dreptate pentru cel ce sade pe scaunul de judecata si o putere pentru cei ce dau pe dusman inapoi pana la portile lui.”

WOW! Impresionant! El, Dumnezeul celor mai temute armate, vrea sa fie COROANA noastra stralucitoare, PODOABA noastra, BOGATIA noastra! Incredibil! Dumnezeu nu ne vrea o gasca de infranti! Dumnezeu vrea sa facem parte dintre invingatori! Avem puterea de a sta in fata armatei iadului si sa-i spunem cu autoritate: PANA AICI! De aici incepe teritoriul nostru si al lui Dumnezeu! ALELUIA! Noi suntem NATIONALA LUI DUMNEZEU! Suntem echipa castigatoare!

Oricine ai fi si cu orice ochi ai privit viata pana azi… mesajul meu e unul clar si cat se poate de direct: RIDICA-TE! A venit vremea sa stralucesti! E timpul cand Dumnezeu rastoarna cele mai temute bastioane ale diavolului! E timpul cand Duhul Domnului se revarsa fara egal si umple Pamantul! Stand in coltul tau, vei rata bucuria prezentei si victoriei Lui! Nimic nu merita sa te tina legat aici! Invata sa zbori! Pentru ca zborul e pentru cei puternici!

HystoryMaker Nathanael
- missionary & journalist-
historymaker.4god@yahoo.com